Pledoarie în favoarea mitei

Graft, payola, slush money, speed money, dash, shakedown. Mai avem tip, gift, sop, perk, skim, favor, discount, waived fee/ticket, free food, free ad, free trip, free tickets, sweetheart deal, kickback/payback, funding, inflated sale of an object or property, lucrative contract, donation, campaign contribution, fundraiser, sponsorship/backing, higher paying job, stock options, secret commission, or promotion [1]. La ce se referă toate astea? La mită.

Dar ce este mita?

MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte primite, date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios [2].

Dar mita este cu mult mai mult. Mita este sîngele corupției, este forma dominantă de materializare a acesteia. Aproape că nu se poate poate vorbi de corupție fără mită. O societate bolnavă de corupție este o societate în care mita se află în bagajul oricăruia dintre cetățenii săi [3].

Un articol pe această temă începe astfel:

Românii târâie de veacuri după ei tinicheaua obiceiurilor necinstite. Explicaţiile acestor apucături – şocante pentru occidentali, îndrăgite de băştinaşi, generatoare de sărăcie şi nedreptate – trebuie căutate adânc în trecut, până la începuturile ţărilor române. [4]

Și totuși. Mita este o cale de suraviețuire. Indiferent dacă vorbim despre pacientul care vrea să își sporească șansele de vindecare sau de medicul forțat să lucreze pe salariu fix (de obicei, minuscul), fără legătură cu performanțele sale, despre antreprenorul care vrea să scape de efectele unei măsuri administrative care i-ar periclita afacerea sau despre funcționarul a cărui supraviețuire în sistem se bazează pe capacitatea de a strînge și de a da mai departe, despre părintele care vrea să își vadă copilul cu examenul de bacalaureat luat deși nu este nici pregătit și nici dotat pentru asta sau despre profesorul care se vede în postura de a se prostitua intelectual, devenind subiectul bătăii de joc al celor pe care ar trebui să-i învețe, despre politicianul care vrea să cîștige alegerile cu scopul unei îmbogățiri rapide și a obținerii unei super-imunități în fața legii sau a alegătorului care se bucură pentru 100 de Lei, primiți spre a-l vota pe cel pomenit mai înainte.

În context economic, mita este diferența pînă la prețul de echilibru între cerere și ofertă, în condițiile intervenției unei terțe părți (de ex. statul) prin fixarea arbitrară a prețului, indiferent de justificările oferite. De exemplu prețul pentru servicii medicale stabilit de către stat este prea jos în raport cu nivelul cererii și al ofertei, iar rezultatul este că dacă vrei să beneficiezi de aceste servicii la prețul stabilit de stat, fie nu le primești, fie le primești sub nivelul calitativ așteptat. Dacă plătești diferența pînă la prețul de echilibru dintre cerere și ofertă, se cheamă că dai mită, dar ai șanse bune să primești ce ai nevoie.

Mercurialul impus în piețele agroalimentare pe timpul lui Ceaușescu, interzicea producătorilor să-și vîndă produsele la prețul dorit, fiind limitat (prețuri maximale) în vederea prevenirii spolierii populației prin prețuri speculative. Evident că adesea țăranii vindeau la prețuri mai mari, iar cînd se găsea cîte cineva să te pîrască, sau pur și simplu cînd venea în control miliția pieții, reprezentanții statului luau – așa cum se întîmplă și acum – mită, iar lucrurile mergeau mai departe.

Este un aspect pe care îl găsesc în orice abordare asupra mitei – o îngrădire, reglementări artificiale, birocrație, legi inepte, prețuri stabilite arbitrar, altfel decît prin mecanismul cererii și ofertei, îngrădirea liberei circulații a persoanelor, bunurilor și ideilor, cel mai adesea proclamate în numele celor mai înalte idealuri umane. Rezolvă acea îngrădire problema pe care vrea să o rezolve? Adesea nu, iar cînd o rezolvă, crează numeroase alte probleme la care nu s-a gîndit nimeni anterior, aidoma intervenției umane în orice ecosistem.

În ce-i privește pe occidentali, cred că aceștia nu sînt scandalizați de fenomenul mitei în sine, că au și ei din plin – vocabularul bogat o dovedește, ci de coborîrea acestuia în cele mai de jos cotloane ale societății, pe fondul unui regim etatist-comunist, al credinței oamenilor privind rezolvarea tuturor problemelor sociale de către stat prin supra-reglementare și al atrofiei valorilor morale care, teoretic, ne califică drept ființe superioare.

Parafrazîndu-l pe Arnold M. Ludwig, putem afirma că “Honesty may be a noble ideal, but it has little value in the life and death struggle for survival and security. Man has little choice in the matter – he must bribe to live.”  [5].

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Bribery

[2] http://dexonline.ro/definitie/mita

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Corruption#Systemic_corruption

[4] Matei Udrea, „Ocărâtoarea mită“ în istoria românilor, http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ocaratoarea-mita-istoria-romanilor

[5] Ludwig, Arnold M., 1965. The importance of lying, Sprinfield: C. C. Thomas.

Acest articol a fost publicat în Face politică! E abonat la ziar! Şi impozitele nu vrea să le plătească., Părerea mea și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Pledoarie în favoarea mitei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s