Tehnologia – o cale către involuție?

Ce au în comun aviația civilă, gestionarea resurselor umane (inclusiv activitatea de recrutare) și domeniul retailului? Tehnologia.

Tehnologia este menită să rezolve probleme sau să îmbunătățească soluții mai vechi ale unor probleme. Tehnologia s-a dezvoltat în ultimele decenii pînă la cote de neimaginat.

Am citit un articol în The Economist care m-a pus pe gînduri: se spune că în viitorul nu foarte îndepărtat, echipajul de zbor al unui avion de linie va avea numai doi membri – un pilot și un cîine. Sarcina pilotului va fi să hrănească patrupedul. Sarcina cîinelui va fi să-l muște pe pilot dacă atinge manșa de zbor.

Tehnologia e benefică – economie de combustibil, întreținere mai ușoară, echipaje de zbor mai puțin numeroase și pregătire mai facilă a piloților. Avem de-a face cu ceea ce se numește cockpit automation. Acest concept permite procesarea în timp real a unui flux imens de date și oferirea unor răspunsuri adecvate. Se afirmă că sistemele de pe avioanele moderne permit operarea fără pilot de la decolare și pînă la aterizare, deși încă nu s-a renunțat (încă) la piloți.

În domeniul resurselor umane se folosesc programe de tip ATS (Applicant Tracking System) pentru gestionarea CV -urilor și aplicanților. Variantele cele mai noi ale acestor sisteme automate beneficiază de AI (artifical intelligence) și NLP (natural language processing). Rezultatul este că ATS -urile au ajuns să elimine CV -urile care sînt „optimizate” prin folosirea peste o anumită limită a „cuvintelor cheie” și a „frazelor cheie”. Cu alte cuvinte, sistemele HR automation fac munca unor armate de oameni, filtrînd doar candidații potriviți și eliminînd pe cei care încearcă să păcălească sistemul.

În industria retailului se vorbește despre ASR (Automatic Store Repleinishment), care, pe baza unui șir de parametri (locația magazinului, distanța față de furnizori, costurile de transport, costurile de depozitare, condiții de plată a mărfurilor, nivelul vînzărilor și a stocului de raft, sezonalitate etc.) emit comenzi către furnizori, pentru cantitățile optime și la intervalele de timp optime.

Deși sistemele automate enumerate mai sus îndeplinesc sarcinile la un nivel pe care personalul uman nu îl poate atinge, există și o latură negativă a acestei tendințe de încredere tot mai pronunțată în tehnologie. Problema este că aceste sisteme automate se bazează pe modele matematice și statistică. Modelele, oricît de complexe, sînt limitate, în ciuda puterii de calcul uriașe pe care se bazează. Și există și erori…

Dincolo de amărăciunea generată de conștientizarea faptului că sîntem din ce în ce mai mult conduși de mașini, se pune întrebarea: ce fel de oameni vom deveni?

Acest articol a fost publicat în Părerea mea și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s