Ză mazăr end ză fazăr of ol problems

Opt ani s-a zvîrcolit psd în opoziție, cu excepția unei scurte perioade prin 2008 – 2009, cînd au făcut parte dintr-un guvern interimar sub conducerea lui Emil Boc.

În tot acest timp, dar în mod deosebit după 2009, tovarășii au înfierat politica lipsită de suflet și omenie a celor de la guvernare care au redus salariile în sistemul public (nu cît ar fi trebuit, pe alocuri au crescut🙂 ), au diminuat numărul angajaților din administrația publică (din nou, departe față de cît ar fi trebuit, mai mult pe hîrtie). I-au înfierat și pentru alte chestii. De fapt, pentru orice chestie, indiferent dacă era imaginară sau reală (au existat și de-astea). Și, ca să cîștige capital electoral, tovarășii nu s-au sfiit să promită salarii, pensii, locuri de muncă, cîte-n lună și în stele… Cînd erau întrebați de unde vor finanța aceste mărețe planuri, invariabil răspundeau că prin oprirea hoției celor de la guvernare și printr-o alocare bugetară mai înțeleaptă.

Mulți i-au crezut. Mulți i-au votat. Se împlinește anul de cînd tovarășii sînt la guvernare. Dincolo de contraperformanțele evidente (fără să intru în detalii: inflație, deficit bugetar, deteriorarea cadrului instituțional, încetinirea periculoasă a economiei), tovarășii au găsit „placa” lui Boc și au au creat (ce-i ăla plagiat?) programul de guvernare: „austeritate”, „reduceri salariale în sistemul public”, „restrîngerea numărului de angajați din administrația locală și centrală” și, cea mai tare, „combaterea evaziunii fiscale – ză mazăr end ză fazăr of ol problems”. Cunosc întreprinzători care, exasperați de sîcîiala controalelor din partea organelor din timpul guvernării Boc, au devenit simpatizanți psd, dar nu din rațiuni doctrinare, ci din considerentul că „domle, Boc nu ne mai lasă să trăim!”. Bieții de ei credeau că vina e a lui Boc (acuma o să fie a lui Ponta), iar nu a hydrei personificată de aparatul administrativ de stat.

Chestia asta cu evaziunea fiscală o să mai țină o vreme drept scuză pentru incompetența actualilor guvernanți, pentru că încă se pliază minunat pe cortexul comunistoid (degenerat între timp într-un sindrom asistențialist). Asta pînă cînd selecția naturală ne va duce fie la extincție, fie la concluzia că problema e în altă parte.

Rezolvarea adevăratei probleme e o altă poveste, iar eu nu mă hazardez. Sînt totuși cîteva aspecte pe care le-aș menționa:

  • Controlul averilor după sistemul american (sau francez, dacă vă e mai la îndemînă), în care toți indivizii cu case, terenuri, mașini, opere de artă, acțiuni, titluri, conturi și depozite bancare, vacanțe etc. să dovedească plata impozitelor aferente sumelor cu care au achiziționat cele enumerate anterior. Eșuarea documentării serioase a achizițiilor (adecă fără mătușa Tamara) evocate ar trebui să conducă direct la impunerea individului unei cote de impozit de 16% calculată la valoarea de piață de la momentul intrării în posesie a bunului, cu penalitățile de întîrziere aferente. Desigur, ar trebui făcut și un sistem de încurajare al declarării averilor nejustificabile, prin aplicarea unor cote de rabat. Chestia asta ar trebui să fie aplicată nediscriminatoriu, din Ferentari pînă în Pipera, și de la Buzescu la Casa poporului.
  • Controlul mai sever al marilor operatori economici care se folosesc de companii offshore. Deși practica e legală pînă la un punct, cred că sînt mulți care depășesc limita legalității pe considerentul că aspectele tehnice sunt destul de greu depistabile de organele de control.
  • Cînd se vorbește despre economia subterană, se vorbește despre economia nefiscalizată, iar aici intră și autoconsumul. Autoconsumul se referă la vinul, porcul, oul, găina, gogoșarii, vinetele, ceapa din propria bătătură, precum și la ce „recoltăm” de la rudele de la țară, cînd le mai facem cîte-o vizită. Iar într-o mîndră epocă de sărăcie ca cea pe care o traversăm, autoconsumul crește spectaculos (am un vecin care cultivă roșii pe spațiul „verde” din prejma blocului; de bolta de viță de vie nu mai zic🙂 ). Statisticile oficiale (CNP, 2013, pp. 10 – 11) vorbesc despre o sumă de 36 miliarde Lei în prețuri curente la nivelul anului 2013, în creștere cu 25% față de anul 2010, reprezentînd 5,8% din PIB -ul pe 2013. Părerea mea este că procentul real e mai mare, adică vreo 10%. Acuma ministrul agriculturii vrea să facă românilor o „favoare”: Constantin vrea ca „zona de auto-consum” să nu fie impozitată

Așa cum falimentul comunismului a fost în primul rînd de natură economică – nimeni n-ar susține o schimbare de regim cu burta plină, tot așa va urma și falimentul actualului sistem ghidat de principiul cretin „bate calul care trage”* de dragul unei solidarități sociale prost înțeleasă. Practic, fenomenul de favorizare a ineficienței economice din comunism este înlocuit cu descurajarea prin taxe, impozite și atitudine ostilă oricărei inițiative de a mai produce ceva.

Pînă atunci, să continuăm – nu-i așa – să-i urmărim la televizor pe profeții zilelor noastre.

x

* Lucian Davidescu http://www.riscograma.ro/4337/iata-de-ce-economia-neagra-invinge-statul/

Acest articol a fost publicat în Dacă v-aţi săturat de ce vedeţi la televizor, Face politică! E abonat la ziar! Şi impozitele nu vrea să le plătească., Părerea mea și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ză mazăr end ză fazăr of ol problems

  1. Gabi Schengen spune:

    „Da madar end fadar ov ol problemz” este in engleza ad-interim, pentru a pastra adevarul istoric.
    In ce s-au bagat alesii nostri, de-abia acum au aflat! Credeau ca va fi ca pe vremea impuscatului: ei (occidentul!) se fac ca ne cred „idependenti”, noi (alesii!) ne facem ca-i bagam in seama, ca tot avem nevoie de banii lor.
    Din moment ce nu ne mai cred, s-ar putea sa nu mai fim interesati de afacerea aceasta tenebroasa ce poarta (Inalta Poarta!) numele de UE.
    Vrajeala de doi lei, sau vorba ad-interimului nostru de serviciu „da madar end fadar ov vrajeala”, finca de banii lor vom avea intotdeauna nevoie (era comunism si banii veneau tot din Occident!).
    Altfel spus, rabdare si tutun, pentru cine fumeaza, si rabdare si salatade legume, pana se lamureste problema cailor, a laptelui si a gainilor gripate.
    Hai Liberare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s