…bucuria nebunilor

De câteva zile e deranj în România, cu un specific local la Bucureşti – altfel nu se putea🙂 .

În primă fază, românii se supărară pentru că:

  1. preşedintele Băsescu îi zise în direct la televizor medicului Raed Arafat – identificat ulterior sub numele Calafat, să se ducă acasă dacă nu-i convine ceva în legătură cu un proiect de lege (a sănătăţii, mai mult sau mai puţin inspirat) pentru că nu poţi critica deciziile echipei din care faci parte la acelaşi televizor – chestie care mi se pare corectă pe fond;
  2. mânată de frustrări (cultivate cu grijă părintească „dezinteresată” de media „independentă”) prostimea sări în apărarea lui Calafat care urmase sfatul preşedintelui şi şi-a dat demisia din postul de (sub) secretar de stat în ministerul sănătăţii. Nu mai încăpeau argumente logice, nu mai era loc de dezbateri principiale, ci numai de argumente emoţionale exacerbate de genul „va trebui să plătim dacă chemăm salvarea” sau „săracu Calafat, cum îşi bătură ăştia joc de el”.
  3. nu citii proiectul de lege de la care porni gâlceva, da’ cred că vreo două lucruri sunt clare: fondurile din ce în ce mai reduse impun eficientizarea sistemului medical, iar căile pentru sifonarea banilor publici trebuie excluse încă de la stadiul de formulare a ipotezei de lucru. Că proiectul pe care preşedintele Băsescu l-a retras la limită nu era perfect, ci probabil făcut pe genunchi, ca multe alte hei-rup -isme, e una, da’ a nega evidenţele e boală curată…
  4. a urmat „cuplarea” băieţilor din USL, care se dădeau cu fundul de pământ de câteva luni şi nu-i lua nimeni în seamă. A fost momentul în care au putut să spună: „Na, v-am zis noi!”. Din păcate nu se limitară la asta şi începură să mobilizeze eşaloanele de gherilă, care trebuiau să pozeze în protestatari autentici, însă au sfârşit în extremisme lamentabile.
  5.  la „vitejii” de mai sus, se adaugară şi anumite grupuri de băieţi de cartier al căror limbaj nu diferă esenţial de cel al primatelor, la fel ca şi nivelul intelectual, care se simt bine pe stadioane, pentru că acolo se pot exprima aproape neîngrădit… În cazul acestor vieţuitoare, libertatea de expresie are conotaţii aparte🙂

Acuma încep să iasă intelectualii, antreprenorii de succes, salvatorii. Unde au stat ei până acum şi ce au făcut e altă chestie. Mai înainte de toate, făcură o cooperativă, Împreună 2012, iniţiativă cu care este creditat Bogdan Naumovici (a scăzut dramatic în sondajele mele când a afişat public că susţine RMGC).

Un jurnalist din echipa lui Felix – varanul, vorbeşte despre societatea civilă… „Ne bucurăm ca nişte copii că în sfârşit mămăliga e pe cale să explodeze…„.

Ce urmează după „explozia mămăligii” este mai puţin important pentru domniile lor, fiind suficient „să ne entuziasmăm de schimbare, după care să aşteptăm scrâşnind din dinţi următoarele alegeri sau, dupa caz, următoarea revoluţie.„.

După părerea unora exprimată pe Facebook, ironiile pe seama celor descrise mai sus sunt oarecum nepotrivite, pentru că „aici a început să plouă cu sânge şi eu unul abia aşteptam să înceapă cineva un proiect ca ăsta!„.

Ăştia sunt serioşi, nu se joacă. „Încă e liber să te exprimi.” – o fi o promisiune, o ameniţare, nu ştiu.

Da’ ştiu că mişcări care beneficiază de vehiculele media ale lui Felix nu-s tocmai frecventabile, iar exprimările de genul celor de mai sus nu prevestesc lucruri bune.

Acest articol a fost publicat în Chestii care ma enerveaza, Dacă v-aţi săturat de ce vedeţi la televizor, Părerea mea și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la …bucuria nebunilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s