Şomajul, bugetele asigurărilor sociale de stat şi de sănătate vs. statistica oficială

Urmăresc cu interes cum scade rata şomajului în România de la un an la altul: 738200 de şomeri in Aprilie 2010 şi 493400 de şomeri în Aprilie 2011. Numărul de şomeri a scăzut cu 244800 într-un an! Rata şomajului a scăzut de la 8,10% în Aprilie 2010 la 5,40% în Aprilie 2011. E de bine!

Veţi spune că cei aproape 250000 de mii de români şi-au găsit o slujbă şi, pe cale de consecinţă, numărul salariaţilor a crescut simţitor.

Ei bine, nu. Nu numai că numărul salariaţilor nu a crescut în intervalul la care m-am referit, ci a scăzut cu circa 3%, adică cu 159400 persoane! Unde s-au dus 250000 de şomeri atunci?

Ca să rezum: într-un an avem cu cca. 250000 mai puţini şomeri şi simultan 159400 salariati mai puţin. Datele sunt absolut autentice, în sensul în care sunt luate din raportul Institutului Naţional de Statistică: http://www.insse.ro/cms/files%5Carhiva_buletine2011%5Cbsl_5.pdf  (luna Mai 2011). Atasat, pentru cârcotaşi, este şi un fişier excell care sintetizează datele INS.

Explicaţia se află în definiţia „savantă” pe care o dă Legea 76 / 2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şomerilor (cu contribuţia notabilă a ANOFM şi preluată pe nemestecate de INS, de vreme ce o aplică cu succes). Astfel, la capitolul II, secţiunea 1, articolul 5, punctul IV, putem citi:

„IV. şomer – persoană care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

 a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare; 

 b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci; 

 c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plata, în vigoare; 

 d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.* 

Hopa, avem un asterix! Definiţia de mai sus e în acord cu normele internaţionale, dar nu era suficient de bună pentru politicienii români. Aşa că i-au adus o „mică îmbunătăţire”. Să vedem:

IV1. şomer înregistrat – persoană care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. IV şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei raza teritorială îşi are domiciliul său, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă.*

Deci aşa. Practic, statisticile oficiale se referă la „şomeri înregistraţi”, conform punctului IV 1., iar nu la şomeri în general.  Şmecheria e că şomerii se „înregistrează” (de fapt sunt obligaţi să se prezinte lunar) la ANOFM doar atâta vreme cât primesc indemnizaţia de şomaj, adică între 6 şi 12 luni, după care li se pune în vedere că nu mai primesc bani şi sunt scoşi din statistică. Sunt scoşi din statistică pentru că, nemaiprimind bani şi fiind făţiş descurajaţi, nu mai pontează lunar la ANOFM, nemaifiind astfel „înregistraţi”. Aceşti şomeri „dispar”. Ce convenabil, nu?

 Cel mai grăitor argument privind manipularea INS este statistica Eurostat privind şomajul la nivel european:

 Sursa:  http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php?title=File:Unemployment_rates_Member_States.PNG&filetimestamp=20110801115557

Datele prezentate de Eurostat provin tot de la INS, însă acolo raportările se fac după rigorile stabilite la nivel european, nu după cum vor să ne prostească politicienii români. Deci rata şomajului la sfârşitul trimestrului 1 2011 în România era cam 7%, nu 5,4%, adică cu vreo 150000 de şomeri mai mult decât cei raportaţi de statistica naţională.

Acuma că am lămurit-o cu ANOFM şi INS, să luăm în discuţie şi alte aspecte interesante. După cum v-ati putut da seama, statul legal de şomer este o chestie profund birocratică. Dincolo de asta, rata şomajului este şi irelevantă din punctul de vedere al economiei naţionale (dar nu numai). Mult mai relevant este gradul de ocupare, exprimat ca raport dintre populaţia ocupată (numărul de salariaţi) şi populaţia activă civilă conform legii (sau, dacă preferaţi, rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste în populaţia totală de 15 ani şi peste, conform ordinului 186 din 2002), numai că nu prea auzim de statistica asta pentru că nu e deloc telegenică. Pornind de la definiţia ratei şomajului ANOFM şi datele INS, am calculat care este populaţia activă civilă (nu cuprinde cadre militare şi ale ministerului de interne) şi respectiv gradul de ocupare.


Sursa: prelucrare date http://www.insse.ro/cms/files%5Carhiva_buletine2011%5Cbsl_5.pdf

După cum se poate vedea, mai puţin de jumătate din populaţia activă civilă din România are statut de salariat cu contract de muncă. Ce cuprinde totuşi această populaţie activă civilă? Cuprinde „toate persoanele care, la sfârşitul anului, aveau un loc de muncă legal în activităţile neagricole din sectorul formal sau în activităţi din agricultură, cu statut de: salariaţi, patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremuneraţi, membri ai unor societăţi agricole sau ai unor cooperative” plus şomerii „înregistraţi” (varianta ANOFM). De remarcat că aici nu sunt cuprinşi elevii şi studenţii care îndeplinesc condiţia de vârstă. Observăm că avem o diferenţă consistentă (4,1 milioane persoane în Aprilie 2010, 4,5 milioane persoane în Aprilie 2011), care nu sunt nici şomeri, nici salariaţi (diferenta de cca. 400000 de persoane dintre cele două momente este formată din cei 250000 de şomeri „mai puţin” şi cei aprox. 160000 de salariaţi rămaşi pe dinafară în 2011).

Avem deci 4,5 milioane de persoane apte de muncă care nu au contracte de muncă şi nu plătesc CAS, CASS şi şomaj. Vorbim despre persoane casnice, agricultori, persoane care s-au descurajat să mai caute un loc de muncă, asistaţi sociali care trăiesc din furat şi din alocaţiile copiilor, persoane care pur şi simplu nu vor să muncească, persoane care muncesc „cu ziua” numai pentru mâncare şi un acoperiş, şi multe persoane care muncesc „la negru”. Date concrete sunt mai greu de găsit pe tema muncii la negru, dar sunt păreri care spun că ar fi vorba de peste 2 milioane de persoane…

Previziunile la nivelul anului 2011 pentru cele trei bugete de asigurări obligatorii se prezintă în felul următor: pensii – deficit de 14,8 miliarde Lei (3,5 miliarde Euro); sănătate – deficit de 2,1 miliarde Lei (490 milioane Euro); şomaj – deficit de 2 miliarde de Lei (470 milioane de Euro). Total notă de plată pentru 2011: 19 miliarde de Lei, respectiv 4,49 miliarde Euro – sursa http://www.zf.ro/profesii/reforma-pensiilor-majoreaza-deficitul-fondului-de-pensii-cu-1-mld-euro-unde-este-economia-8599094

Între timp, micul titulescu afirmă la realitatea că pot avea loc mişcări sociale similare celor din Marea Britanie dacă statul continuă să se izoleze de oameni. Oameni care văd „cum banii publici sunt direcţionaţi aiurea, în timp ce nu se oferă niciun fel de sprijin pentru cei afectaţi de criza economică.”, dar sunt orbi la găunoşenia declaratiilor reprezentanţilor opoziţiei.

Acest articol a fost publicat în Face politică! E abonat la ziar! Şi impozitele nu vrea să le plătească., Părerea mea și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Şomajul, bugetele asigurărilor sociale de stat şi de sănătate vs. statistica oficială

  1. tomis spune:

    Mi se pare un articol mult mai bun decit al superoptimistului Orgonas si ale lui „date” preluate si neanalizate. Intotdeauna prefer sa aflu cit mai bine cum sta treaba in realitate, buna-rea, pentru a intelege cum sa evoluez si cred ca informatia procurata de tine este de mai mare folos. Multumesc.

    Am sa vin sa mai citesc si alte articole.

  2. bogdan spune:

    Ai auziit de Somajul BIM? Uite aici un articol de inceput:

    http://businessday.ro/08/2011/numarul-salariatilor-din-sectorul-privat-a-crescut-cu-110-000-in-primele-6-luni-din-2011/
    Ai aici evolutia somajului (tot de la INS):
    http://businessday.ro/08/2011/numarul-salariatilor-din-sectorul-privat-a-crescut-cu-110-000-in-primele-6-luni-din-2011/

    Inainte de a redescoperi apa calda, nu stirca sa te informezi nitel

    • 1. am auzit de somajul BIM.
      2. nu poate fi vorba de „descoperirea apei calde” in legatura cu articolul la care faci trimitere, de vreme ce al meu e publicat pe 14 August 2011, iar celalalt cu o zi mai tarziu.
      3. daca ai fi citit articolul meu ai fi retinut (a) ca somajul e prezentat in mod diferit in statisticile romanesti si cele europene / BIM – chestie care nu e in regula, si (b) trecand peste metodologii, somajul este irelevant, pentru ca in Romania populatia activa care nu are contract de munca este aproximativ egala cu numarul salariatilor, scaderea numarului somerilor fiind doar un artificiu birocratic.
      4. cresterea numarului de locuri de munca in Iunie fata de Mai 2011 este irelevanta si inconsistenta, putand fi pusa doar pe seama variatiilor sezoniere.

      Bogdan, in ce priveste invitatia la informare, cred ca ar fi bine sa o urmezi chiar tu pentru inceput🙂

  3. mariusmioc spune:

    Stimabile, am văzut şi la alţii aceeaşi mentalitate care provine din comunism: numai salariaţii contează.
    Eu sînt persoană fizică autorizată, plătesc pentru pensie şi sănătate, şi nu mă regăsesc în analiza ta. Orice analiză care exclude lucrătorii pe cont propriu, patronii şi membrii cooperatişti dintre contribuabili e incompletă.
    Dacă te-ai apucat de analiza asta, fă-ţi tema pînă la capăt. Tu ai găsit trei numere şi pac cu articolul, dar trebuia să analizezi zece numere. E mai mult de muncă să afli toate datele, dar numai aşa va ieşi o analiză care merită citită.

    • Salut Marius! Sunt onorat ca faci comentarii pe blogul meu. Din pacate, comentariul de fata este un pic superficial si patetic, chiar daca ai dreptate partial: dintre cei 4,5 milioane de indivizi care nu au statut de salariat, o parte (patronii, de exemplu, care nu si-au facut contract de munca) platesc totusi pentru sanatate sau pensie, insa ponderea acestora este minuscula.
      Articolul asta nu este despre „bietii salariati’ sau „bietii someri”, ci despre nemernicia unora – ca si a comunistilor de odinioara, care incearca sa ne spuna ca noaptea e zi. Articolul asta se refera la faptul ca este descurajata munca si initiativa privata, prin legi tampite si birocratie excesiva.

      • mariusmioc spune:

        Afirmaţia că ponderea celorlalte categorii e minusculă trebuie demonstrată. Nu e vorba numai de patroni, ci şi de lucrători independenţi – PFA şi de membri cooperatişti; nu ştiu dacă nu şi de membri asociaţiilor familiale. De aia e nevoie de nişte date exacte, care se pot obţine (că n-or fi fost clasificate secret de stat), dar cu ceva efort. Eu zic că merită efortul de a le cere. Deocamdată politicienii au lansat tema „sînt prea puţini salariaţi”, şi se mestecă aici nişte date furnizate în sprijinul acestei comenzi politice. E doar o parte din adevăr. În politică minciuna prin omisiune nici nu e considerată minciună ci practică firească de lucru (a se citi manipulare). Lucrurile se pot rezolva printr-o cerere către Casa de pensii conform legii liberului acces la informaţie, unde să se pretindă specificarea numărului total de contribuabili, eventual cu defalcări pe tagme.

    • tomis spune:

      Stimabile mariusmoc, scri ca analiza inceputa de Dumitru este incompleta si te astepti ca tot el si numai el sa procure datele ce lipsesc: de ce nu faci tu treaba asta, de ce nu procuri tu insuti acele date? Uite asa, dupa Dumitru, poti fi si tu de folos cititorilor.

      Este deja hilar insa si macabru ca, imediat cum unul descopera o hiba, in cazul de fata in raportarea INS si analiza generala a datelor lui, vine altul ca tine care, directionind discutia catre un subiect particular diferit si mai putin relevant, il acuza pe primul, in mod general, de… comunism. Este la moda acest „argument” in lipsa altora, inclusiv a datelor antementionate, nu-i asa?

      Este la moda acuza precum la moda este ne-argumentul pe care il practica (din nou si din nou si din nou…) stimabilul Bogdan cind indeamna permanent sa ne gasim raspunsurile si datele in businessday.ro, locul in care un blogger face o analiza extrem de sumara a datelor preluate ca atare si nemestecate de la, iarasi, INS.

      Citesc ca datele ce le doresti pot fi obtinute cu ceva efort si Dumitru intentioneaza sa le obtina pentru a continua dialogul. Daca el face efortun necesar, crezi ca ai putea si tu face acelasi lucru pentru un beneficiu mutual?

  4. Marius, voi incerca sa obtin datele astea si vom vedea dupa’aia daca e sau nu relevanta ponderea contribuabililor ne-salariati la bugetele cu pricina.
    Si care politicieni (la nivel „central” ma refer, nu seful organizatiei din cine-stie-ce-comuna din lunca Dunarii) spun ca „sunt prea putini” salariati?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s