Efectul Curley

Pentru aceia care cred că nouă ni se întâmplă pentru prima dată „nenorocirile” pe care le vedem oriunde am întoarce privirea, pentru partizanii de toate felurile, în special pentru cei ai lui VP, CA şi, nu în ultimul rând, TB, vă invit să citiţi introducerea lucrării The Curley Effect: The Economics of Shaping the Electorate, avându-i ca autori pe Edward L. Glaeser (Harvard University and NBER) şi  Andrei Shleifer (Harvard University and NBER), publicată în The Journal of Law, Economics, & Organization, V21 N1. Varianta integrală poate fi văzută / descărcată aici http://www.economics.harvard.edu/faculty/shleifer/files/curley_effect.pdf .

––––––

<<La începuturile primului război mondial, un ofiţer britanic a ajuns în Boston pentru a recruta cetăţeni ai – pe atunci neutrelor – Statele Unite pentru a lupta în armata britanică. Acesta i-a cerut politicos permisiunea deja legendarului primar irlandez din Boston, James Michael Curley. Curley a răspuns,”Sigur domnule colonel. Luaţi-i pe toţi blestemaţii ăştia.” Această declaraţie surprinde ostilitatea care l-a caracterizat pe tot parcursul vieţii pe Curley în legătură cu anglo-saxonii din Boston, pe care el i-a descris ca fiind ”o rasă stranie şi stupidă”, şi dorinţa lui clară ca aceştia să părăsească oraşul. De-a lungul celor patru mandate, utilizând o combinaţie de redistribuire agresivă şi retorică incendiară, Curley a încercat să transforme Boston dintr-un oraş integrat de irlandezi săraci şi protestanţi bogaţi într-un oraş Gaelic american.

Motivaţia lui Curley era clară. În cele şase curse electorale de primar între 1913 şi 1951, el a reprezentat cele mai sărace şi mai etnic distincte comunităţi irlandeze din Boston. Liderii spirituali ai oraşului l-au dispreţuit pentru politicile sale, corupţia şi retorica lui, şi au lucrat întotdeauna pentru a bloca victoria sa. Bazinul electoral al lui Curley a fost, într-o primă aproximare, strict crescător pe seama irlandezilor săraci din Boston. Acesta a încercat, nici mai mult, nici mai puţin decât să transforme Boston într-un oras care să-l aleagă.

Noi numim această strategie – de creştere a dimensiunii relative a bazei politice a cuiva prin reducerea / redistribuirea distorsionată a bogăţiei – efectul Curley. Însă este cu greu atribuibil doar lui Curley. Alte primarii americane, dar şi politicieni din toată lumea, au folosit strategii care au încurajat emigrarea “duşmanilor” lor politici, respectiv de obţinere a unor avantaje politice prin creşterea sărăciei. În cei 24 ani ca primar al Detroit –ului, Coleman Young a gonit rezidenţii albi şi afacerile din oraş. ”Sub Young, Detroit a devenit nu doar un oraş american care întâmplător să aibă o majoritate neagră, ci o metropolă neagră, primul oraş al Lumii a Treia în Statele Unite ale Americii. Găteala este toată acolo – proiecte de paradă, simboluri cu pumnul negru, un duşman extern şi cultul personalităţii” (Chafets, 1991:177). Preşedintele statului Zimbabwe, Robert Mugabe a abuzat fermierii albi după obţinerea independenţei ţării sale, încurajând în mod deschis emigrarea lor chiar şi la un cost imens pentru economie.

Efectul Curley pune în cap opiniile tradiţionale despre cerinţele bunei guvernări. Scriitori ca Olson (1993) susţin că liderii cu o perspectivă suficient de avansată ar evita politicile care fac rău electoratului lor. Dar efectul Curley se bazează tocmai pe liderii cu o perpectivă avansată: atunci când funcţionează, cu cât orizonturile de timp sunt mai largi, cu atât creşte atracţia unei conduite politice social costisitoare.

Alţii îl urmează pe Tiebout (1956) argumentând că elasticitatea mare de răspuns în legătură cu politicile negative serveşte de fapt pentru a le limita […]. Dimpotrivă, cu efectul Curley, elasticitatea mare de răspuns face politicile negative mai atractive celor de la putere.

În acest articol vom formaliza efectul Curley. Prin sistemul de impozitare diferenţiat pe diferite grupuri de alegători, liderul în exerciţiu poate încuraja emigrarea unuia din grupuri şi să maximizeze ponderea alegătorilor care îl sprijină. În timp ce chestia asta îl avantajează pe cel de la putere, de fapt acest sistem de impozitare diferenţiat poate sărăci zona şi face rău tuturor grupuri de alegători.

Vom presupune că cel de la putere (primar, ministru, paramentar, politician, n.t.) are o atracţie înnăscută pentru categoriile defavorizate ale societăţii. Această atracţie rezultă din identitatea etnică sau de clasă socială şi este una determinantă în decizia de vot. Modelul nostru diferă de cel al lui Alesina, Baqir, şi Easterly (1999), care se concentrează pe variaţiile în preferinţele pentru bunuri publice pe criterii etnice, dar nu ia în considerare modificări în structura electoratului. De asemenea, modelul nostru continuă lucrările privind redistribuirea ineficientă prin ocuparea forţei de muncă publice şi alte mijloace (de exemplu, Clark şi Ferguson, 1983; Alesina şi Rodrik, 1994; Persson şi Tabellini, 1994; Shleifer şi Vishny, 1994; Coate şi Morris, 1995; Alesina, Bagir, şi Easterly 2000, Robinson şi Verdier, 2002). În general, munca noastră face parte din marele domeniu de cercetare privind politicile publice ineficiente dar motivate politic, politici publice (de exemplu, Barro, 1973; Aghion şi Bolton, 1990; Persson şi Svensson, 1989; Besley şi Coate, 1998). Inovaţia noastră rezidă în ideea că o atare redistribuire risipitoare şi alte politici publice ineficiente schimbă structura electoratului prin influenţarea deciziei de migraţie.>>

–Traducere: Dumitru lui Nae–

Bun. Păi acuma hai să ne gândim din nou la câteva teme atât de dragi nouă: votul prin corespondenţă, autonomia cerută de UDMR, impozitarea progresivă etc.

Polarizarea opţiunilor politice atât de pronunţată şi pe direcţii atât de păguboase conduce la dărâmarea societăţii din interior. Faptul cel mai îngrijorător este că acest fenomen Curley, se propagă ca şi bulgărele de zăpadă care se rostogoleşte la vale.

Mă tot roade întrebarea: ce dracu’ mai caut eu aici?

Acest articol a fost publicat în Dacă v-aţi săturat de ce vedeţi la televizor, Părerea lor (poate ar trebui să ținem cont de ea) și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Efectul Curley

  1. vivi spune:

    O sa faci basici de la atata rosatura…Lasand gluma la o parte, ceeace ai aratat mai sus se numeste MANIPULARE(M). M poate fi cu efect pozitiv(+) sau negativ(_). Din pacate M_ se aplica la greu pe fondul prostiei, indiferentei, lacomiei, fuduliei, negativismului, neimplicarii, comoditatii, suficientei, intolerantei, lasitatii, etc. (intr-un cuvant, carente educationale grave) . Efectele M_ se obtin rapid si cu costuri modeste (mita electorala si promisiuni). dar cu impact devastator in timp pt. societate, dupa cum se vede de catre batrani si se va vedea. de catre tineri (care se implica din ce in ce mai putin in treburile cetatii devenind astfel din ce in ce mai manipulabili ).

  2. de-a dura lex spune:

    mie chestia cu votul prin corespondență mi se pare un fel de efect anti-Curley.

    • In sens strict, asa e, pentru ca-i dezavantajeaza pe pomanagii, atat aia care ofera (ce nu-i al lor) cat si aia de primesc, stiut fiind ca romanii plecati la munca in afara voteaza impotriva lor.
      Pe de alta parte, uita-te la initiativa „bocomat”: asta ne arata ca initiativa „vot prin corespondenta” nu e promovata din principiu, ci doar ca si calcul electoral cinic, pedeleii cochetand si ei cu pomana si mita electorala…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s