De ce aş pleca din România

 

  1. Situaţia economică:
    • Încerc să-mi fac o imagine de ansamblu în legătura cu ce se întâmplă în România în ultimii 20 de ani. Dincolo de indicatori economici şi sisteme de conturi, mi se pare ca România lucrurile merg prost. Deşi la prima vedere lucrurile se prezintă mai bine (judecand dupa o privire aruncata prin oras), de fapt situaţia se înrăutăţeşte.
    • Industria a scăzut până aproape de dispariţie, iar ce a rămas este controlat de capitalul strain, al cărui scop este profitul şi doar profitul, obţinut pe baza unui nivel general foarte scăzut al salarizării (comparativ cu ţările de origine) şi al avantajelor oferite de statul român pentru investitori.
    • Construcţiile şi subsectorul imobiliar sunt de asemenea controlate de marile corporaţii (începând cu producătorii de ciment şi terminând cu băncile care-i finanţează pe marii dezvoltatori imobiliari), iar proprietatea asupra pămîntului se polarizează în mâna unui mic număr de oameni şi organizaţii[i].
    • Agricultura este într-o stare deplorabilă, mai rea decât pe vremea lui nea Nicu. Am ajuns să importăm mâncare de 3 miliarde de Euro pe an şi să exportăm, în cel mai bun caz, 1,5 miliarde de Euro. Adică aprope 70% din necesarul de mâncare este din import[ii]. Nenorocirea are două aspecte: producţia internă are o structură orientată preponderent către export şi nu către necesităţile pieţei interne, concurenţa cu produsele alimentare curente din import devenind inexistentă; celălalt aspect este legat de faptul ca suntem constrânşi să acceptăm preţurile, calitatea şi sortimentul impuse de marile corporaţii (producători, mari case comerţ – incluzând en-gros –siştii şi marii retail –eri).
    • Serviciile, ca sector terţiar al economiei, din punct de vedere al NACE Rev. 1.1[iii], ascund nişte chestii importante, prin cuprinderea unor secţiuni cum ar fi sănătatea şi asistenţa socială, apărarea şi ordinea publică, învaăţământul. Comerţul, comunicaţiile, transportul, sistemul bancar, asigurările şi intermedierile financiare sunt de asemenea sub control cvasi-absolut al capitalului străin. Serviciile HORECA, da, astea sunt încă de capul lor, însă calitatea lasă foarte mult de dorit. Turismul este doar o iluzie vândută de politicienii noştri. E un mit. Să nu mă înţelegeţi greşit: turism a existat şi va exista în România, însă oricât de bine ar fi organizat, nu ar putea aduce beneficii spectaculoase, pe masura gălăgiei care se face în legătura cu el şi nici pe departe la nivelul unor ţări care au un potenţial natural şi antropic mult mai mare ca al nostru (Grecia, Turcia, Croaţia, Austria, Slovenia, Italia, Franţa etc.).
    • Concluzii? Am ajuns doar nişte active speculative în bilanţul unor mari corporaţii, care trebuie sa aducă în timpul cel mai scurt un profit cât mai mare, menite să fie folosite fără reparaţie până la dezintegrare. La evaluarea facută cu privire la reparaţii şi întreţinere, acestea au fost găsite ca total nepotrivite şi ineficiente în cazul nostru şi, deci, eliminate[iv].
  2. Mediul social:
    • Valorile morale sunt ignorate. Oamenii sunt în stare să facă cu impunitate rău altor oameni pentru a le fi lor bine. Chiar şi (sau mai ales) cu o ocazie cum e prăznuirea Sfântului Dimitrie cel Nou, românii se calcă în picioare, înşeală cu fel de fel de nimicuri pretinse a fi “sfinţite”, işi manifestă credinţa numai pentru că e sărbătoare şi aşa fac şi ceilalţi şi se amăgesc căutând izbăvirea fără a oferi nimic bun la schimb.
    • Modelele impuse (sau expuse, nu mai ştiu sigur) de media din România sunt adevărate anti-valori: hai să ne uităm în politică, sport, media, business, showbiz. Aceste modele sunt formatoare de opinie. Egoismul, individualismul, egocentrismul sunt “calităţi” fără de care nu ai nici o şansă.
    • Bunul-simţ, buna-credinţă, bună-voinţa sunt îngropate demult, rămânând doar nişte noţiuni abstracte care nu sunt foarte clar definibile. Au fost înlocuite cu succes de răutate, intoreranţă, suspiciune.
    • Invăţământul, cultura au adoptat cu braţele deschise surogatele. Rezultatele sunt dramatice: inflaţie de indivizi cu diplome de studii superioare, absolvenţi de facultate care nu ştiu să articuleze câteva cuvinte, unii dintre ei cu masterate… Cultura generală zero. Istorie zero. Lectura, ca activitate, a rămas numai pentru ciudaţi şi savanţi. Profesorii se duc la şcoală fie pentru că nu au alte opţiuni, fie pentru că pot obţine avantaje materiale consistente prin condiţionarea notelor acordate, care note se iau în calcul la media de admitere a copilului în învăţământul liceal sau superior.
    • Poliţia şi sistemul judiciar care ar trebui să impună aplicarea legilor şi să apere drepturile cetăţenilor sunt profund corupte, timorate de interese politicianiste, conduse de aceiaşi maestri din vremea lui Ceauşescu. Numărul cazurilor civile şi penale (de mică anvergură) judecate strâmb este prea mare, iar numărul cazurilor de mare corupţie îngropate (până la prescriere) pe drumul dintre cercetarea penală şi sala de judecată, la fel de mare. Dispariţia documentelor / probelor de la dosar este un fenomen comun. Nu se găsesc niciodată vinovaţi. Rezultatul este ca încrederea în poliţie şi justiţie tinde asimptotic către zero. Omul de rând, când este forţat de împrejurări să intre în contact cu cele două instituţii, fie se resemnează, fie işi face socoteala cât costă ca să obţină o soluţie nepotrivnică. În mentalul colectiv s-a înrădăcinat ideea că Dreptatea, în accepţiunea comună, poate fi doar cumparată, evident de către aceia care-şi permit. Lumea interlopă înfloreste. Mafia lucrează în armonie cu clasa politică. Ei işi permit să aibe dreptate.
    • Aparenta ameliorare consistentă a nivelul general de trai din ultimii cinci ani s-a bazat aproape exclusiv pe credit şi speculaţii, care s-au întors împotriva noastră. Conform unui studiu făcut anual de Organizaţia Naţiunilor Unite[v], pe baza unui indicator numit Human poverty index (HPI-1)[vi]astăzi (adică la data finalizării raportului pentru anul 2009) stăm mai prost (locul 20, între ţările în curs de dezvoltare) decât locuitorii din Cehia (1), Croaţia (2), Ungaria (3), Bosnia-Herţegovina(4), Serbia (7), Muntegru (8), Albania (15), Cuba (17; da! aia a lui Fidel Castro). Sau poate au ceva cu noi ăştia de la Naţiunile Unite?
    • Parametrii demografici şi trendul acestora. Vârsta medie (calculată ca medie aritmetică ponderată cu numărul de indivizi din categoria respectivă de vârstă) a cetăţeanului român a crescut de la 35,47 ani în 1995 la 38.98 ani în 2009 conform INSSE[vii]. Conform aceluiaşi studiu, în intervalul 1995 – 2009 populaţia cu vârsta de 60 de ani şi peste a avut o creştere de 8%, iar populaţia cu vârste cuprinse între 15 şi 59 de ani a avut o scădere de aproape 1%, în timp ce populaţia Romaniei a scăzut per total în intervalul amintit cu 5.34%. Dacă adaugăm şi scăderea natalităţii ca urmare a perioadei dificile pe care o traversăm, creşterea costurilor sociale (şomaj, ajutoare sociale etc.), deteriorarea stării de sănătate a populaţiei care vine odată cu imbătrânirea şi dobândirea unui stil de viaţă tembel, faptul că peste 20 – 30 de ani, numărul celor care vor ieşi la pensie va creşte anual cu 20 – 30% (deh! decreţeii), pe când ar trebui noi să ieşim la pensie, statul nu va mai avea de unde sa plătească. Parcă-i şi văd pe unii protestând: “unde sunt contribuţiile mele???”. S-au mâncat demult, în chiar momentul când tu le plăteai. Pentru cine nu ştie, legea e facută de aşa fel încât să-ţi poată închide gura cu acte în regulă. Pentru cine nu are şi alte venituri sau un salariu cu adevărat decent ca să poată să-şi face singur de pensie o sa fie nasol.
  3.  Guvernare, sistem politic, cadru legal:
    • Clasa politică din Romania este alcătuită aproape exclusiv din profitori inepţi, comunişti şi securişti din vremea lui nea Nicu (sau odrasle ale acestora) cărora li se pare că au un fel de har, iar pe cale de consecinţă, li se cuvin beneficii care frizează nesimţirea şi care nu pot fi justificate în nici un sistem de evaluare. De exemplu, ancheta jurnalistică declanşată de Alexandru Cristorian de la Academia Catavencu în anul 2007 în legătură cu parlamentarii care încasau 2500 Lei pe luna pentru a-şi plăti chiria deşi aveau cel puţin o locuinţă proprietate personală în Bucuresti, în care jurnalistul a sesizat şi Parchetul cu privire la nerespectarea legii, abuz şi fals în declaraţii, s-a finalizat pe şest după trei ani: procuroarea Elena Adriana Sandu a dat NUP parlamentarilor în cauză pentru că “faptele sesizate nu există”[viii].
    • În regulă. Ăştia sunt. Problema este că indolenţa cu care fac legi (a se vedea cazul de zilele trecute când au votat “din greşeală” nişte modificări privind cota de TVA şi impozitarea pensiilor), iar în unele ocazii neadoptarea unor legi, au adus prejudicii atât de mari ţării ăsteia, încât probabil că nu îşi va reveni mulţi ani de-acum încolo.
    • Sistemul fiscal este criminal. Criminal în esenţă, criminal în aplicare. Impozitul (zis) forfetar, de fapt minim, impunerea de contribuţii sociale şi pentru drepturile de autor etc. Vorba lui Sorin Ioniţă[ix] “Ca să dau doar un exemplu, după ce că forfetarul e în sine o măsură controversată, Finanţele îl mai aplică şi şmechereşte, trimestrial, astfel încât, dacă o firmă are profit mare pe un trimestru (deci, achită 16%) şi mic pe celelalte trei (deci, plăteşte forfetarul), pe total an va plăti o sumă mai mare şi decât 16%, şi decât baremul forfetar anual ce îi revine! Nu e neştiinţă: când am întrebat un înalt funcţionar ce e cu asta, răspunsul a fost de genul, <<e, vă facem şi noi un pic din normele de aplicare, luăm un ban în plus, vă (aia) pe voi atâta, pentru câteva sute de euro…>>. Ăsta e genul de aberaţii care enervează şi decredibilizează reforma: statul se milogeşte pervers de tine seara la TV, că vremuri grele, că solidaritate, tu accepţi să dai un preţ mai mare, iar a doua zi te ia de fraier şi te fură la rest pe faţă, ca un chelner nesimţit.”
    • Asta în timp ce se încearcă desfiinţarea ANI, sau măcar neutralizarea acesteia. Şi tot în acelaşi timp, statul care “trage” pe lefegii şi pe micii întreprinzători, ţine redevenţele stabilite pentru corporaţiile implicate în exploatarea resurselor minerale de pe teritoriul naţional – hai să spunem… – nefiresc de mici.

De ce aş rămâne?

  • Pentru ca mi-e teamă. Mi-e teamă de nou, de faptul că trebuie s-o iau iar de jos (nu că aş fi acum la cine stie ce înălţime). Mi-e teamă să nu dau greş.
  • Pentru că nici dincolo nu umblă câini cu covrigi în coadă; au şi ăia metehnele lor.
  • Voi mai vedeti si alte motive?

[iv] Nu am nimic împotriva corporaţiilor (în afară de faptul că beneficiază de tratament preferenţial din partea autorităţilor statului, că fac lobby pentru a influenţa cadrul legal după cum au nevoie, că nu le pasa de externalităţi, că sufocă concurenţa, că menţin un nivel al salarizării sub cel din ţările de origine în condiţiile unei productivităţi mai mari etc.) cel puţin atâta vreme cât noi suntem (sau tolerăm) prostovanii care le oferă ce e de vânzare pe un preţ mult subevaluat, evident, pentru un mic comision (a intrat deja în folclor chestia asta şi se numeste mentalitate de ospătar, care din prostie e în stare să rateze o afacere de 1 milion de dolari pentru o sticla de whisky ciubuc). În ce priveşte afirmaţia de la punctul 1.g., din cauza calităţilor noastre ca naţie, întreţinerea şi reparaţiile nu pot fi cost-effective. Prietenii ştiu de ce.

[viii] Kamikaze nr. 30, 6-12 Octombrie 2010, pagina 9

Acest articol a fost publicat în Părerea mea. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la De ce aş pleca din România

  1. ioniboni spune:

    De plecat multi ar pleca….din mii de motive:)

  2. Dorin spune:

    Intrebarea din titlu este pusa putin prost. Corect ar trebui sa fie: De ce as ramane in Romania? Asta judecand dupa cate motive contra ai respectiv la cate motive pro ai! ca in orice alt scenariu in care trebuie sa legi trebuie sa te gandesti foarte bine la ce vrei sa obtii de la viata. Cum ai vrea tu sa te vezi in, sa zicem, urmatorii 25 de ani. Plecand de aici poti cantarii optiunile pe care le ai mult mai bine. Si bineinteles tinand cont de varsta pe care o ai.
    Articolul este scris superb si bine documentat (nici nu ma asteptam la altceva din partea ta) dar, ptr ca trebuie sa existe un dar, ca mai toti romanii te limitezi in a scrie, vorbii dar fara actiuni concrete.

    Regards!

    • Imi lipseste o anumita determinare, e adevarat. Pe de alta parte, toate argumentele mele sunt la fel de valabile pentru a pleca, dar si pentru a nu ramane. Imagineaza-ti ca stam amandoi la o masa cu o sticla de vin, la care ne uitam, dar din cauza pozitiei diferite, vedem lucruri usor diferite.
      Stiu foarte bine de ce as pleca (nu am inteles niciodata de ce ai vrut tu sa revii), insa nu am aproape deloc informatii care sa-mi sustina argumente pentru o anumita destinatie. Dincolo de povesti, m-a contrariat insasi faptul ca luai in considerare sa te intorci, si inca cu argumente!
      Mai bine, decat sa faci atat pe desteptul (nu ca n-ai fi!), intra pe email cand ai un pic de timp si baga ceva detalii cum te organizezi acolo cand ajungi.

    • Semnul intrebarii din titlu era intr-adevar nepotrivit si l-am scos. Demersul meu initial nu era sa aflu eu motivele pentru care vreau sa plec, ci sa expun (inclusiv pentru mine) motivele pentru care trebuie sa plec.

  3. Dorin spune:

    Uite aici ce ne diferentiaza de grupul cel mare:

    When I was young, it seemed that life was so wonderful,
    a miracle, oh it was beautiful, magical.
    And all the birds in the trees, well they’d be singing so happily,
    oh joyfully, oh playfully watching me.
    But then they sent me away to teach me how to be sensible,
    logical, oh responsible, practical.
    And then they showed me a world where I could be so dependable,
    oh clinical, oh intellectual, cynical.

    There are times when all the world’s asleep,
    the questions run too deep
    for such a simple man.
    Won’t you please, please tell me what we’ve learned
    I know it sounds absurd
    but please tell me who I am
    I said now watch what you say they’ll be calling you a radical,
    a liberal, oh fanatical, criminal.
    Won’t you sign up your name, we’d like to feel you’re
    acceptable, respectable, oh presentable, a vegetable!
    Oh Take it take it yeah!

    But at night, when all the world’s asleep,
    the questions run so deep
    for such a simple man.
    Won’t you please, please tell me what we’ve learned
    I know it sounds absurd
    but please tell me who I am,
    Who I am!

  4. Lili spune:

    Pentru ca nici cei care au plecat nu sunt fericiti , desi o duc mai bine din punct de vedere material.
    Departarea de tara iti ucide sufletul….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s